
Ce a fost bine, ce a fost rău și ce m-a surprins cu adevărat
2025 a fost unul dintre cei mai buni ani din viața mea profesională — și nu din cauza lansărilor, campaniilor sau a cifrelor din rapoarte.
Anul trecut mi-am petrecut timpul făcând ceva ce acum consider un adevărat serviciu pentru comunitate: discuții despre siguranța online cu copii din România. Nu prezentări formale, ci conversații deschise și sincere, purtate în săli de clasă din București, dar și din comunități mai mici din nord-estul țării.
Am vorbit cu copii de la clasa I până la elevi de clasa a XII-a. Iar ceea ce mi-au spus mi-a rămas întipărit în minte. Unele lucruri au fost încurajatoare. Altele, profund îngrijorătoare. Iar unele mi-au schimbat complet perspectiva.
Hai să începem cu partea mai puțin bună.
Aproape fiecare copil cu care am vorbit are un telefon mobil. Mulți sunt activi pe rețelele sociale. Aproape toți joacă jocuri online, iar Roblox a fost menționat constant.
Copiii sunt mult mai conectați la ce se întâmplă în jurul lor decât am putea crede. Unii au adus chiar în discuție procesele aflate în desfășurare legate de Roblox. Chiar și nepoata mea de 10 ani a încercat, acum câteva săptămâni, să mă ia prin surprindere, întrebându-mă dacă știu despre ele. Era convinsă că are un avantaj. Nu îl avea, dar momentul m-a pus serios pe gânduri. Copiii aud, citesc, rețin — însă nu înțeleg întotdeauna ce înseamnă aceste riscuri pentru siguranța lor.
Unii părinți au ales să interzică Roblox complet. Alții nu. Iar diferența se vede clar în felul în care copiii vorbesc despre limite și pericole.
O poveste, în special, încă îmi dă fiori.
Un băiat din clasa a III-a a povestit că a fost contactat pe Facebook de un bărbat adult. Da, Facebook. Avea un cont, iar părinții știau de existența lui. Bărbatul l-a complimentat și, la un moment dat, i-a propus să îl viziteze și să îl ducă în vacanță.
Cel mai alarmant lucru nu a fost mesajul în sine, ci faptul că băiatul nu a văzut nimic ciudat în asta.
Pentru context, copilul este muzician în comunitatea lui și folosește rețelele sociale pentru a se face cunoscut. Pentru el, atenția părea normală. Complimentele păreau firești. Pericolul pur și simplu nu a fost perceput.
O altă poveste a venit de la o fată din clasa a V-a. Aștepta în fața unui supermarket, în timp ce mama ei intrase pentru câteva minute. Un bărbat mai în vârstă s-a oprit în apropiere, și-a scos telefonul și a început să o fotografieze.
Nu a fost un incident de securitate cibernetică, ci unul care ține de siguranța fizică. Totuși, legătura este greu de ignorat: copiii care cresc obișnuiți cu atenția: like-uri, comentarii, și urmăritori și pot avea dificultăți în a recunoaște momentul în care atenția devine periculoasă.
Citește și:
Elevii de liceu erau siguri pe ei. Foarte siguri.
Mi-au spus că știu cum să „se descurce online”, că recunosc escrocheriile și că știu cum să evite problemele. Însă, pe măsură ce am intrat în detalii despre preluări de conturi, inginerie socială, folosirea abuzivă a datelor și cât de ușor poate fi exploatată încrederea, această siguranță s-a estompat rapid.
Încrederea lor nu era bazată pe cunoștințe solide, ci pe familiaritate.
Fetele preadolescente erau foarte active pe platforme precum Instagram și Snapchat. Copiii mai mici vorbeau deschis despre hărțuirea online, mai ales în jocuri și pe rețelele sociale. Mulți au descris grupuri de WhatsApp ale clasei în care se formau mici „bisericuțe”, iar unii colegi erau excluși intenționat.
Pentru ei, acest comportament este normal. Pentru adulți, ar trebui să fie un semnal de alarmă.
Un alt tipar îngrijorător a apărut constant: deși copiii mai mici știau despre escrocherii, AI și riscurile interacțiunilor cu persoane necunoscute, mulți credeau sincer că dacă cineva de pe Roblox sau de pe altă platformă spune că are aceeași vârstă, atunci spune adevărul.
Această falsă senzație de control este periculoasă.
Acum partea bună — pentru că a fost din plin.
Am avut discuții lungi și foarte interactive cu elevi de toate vârstele despre datele personale și amprenta digitală. Când i-am întrebat ce intră în amprenta lor digitală, răspunsurile au venit rapid: număr de telefon, nume, fotografii, nume de utilizator, adresă, chiar voce și video.
Împreună, am făcut un pact în clasă: o listă clară de lucruri pe care nu ar trebui să le împărtășească niciodată online, indiferent cine le cere. Sper să își țină promisiunea.
În ciuda vârstei lor, mulți dintre acești copii sunt extrem de pricepuți din punct de vedere tehnologic — adesea mai mult decât părinții lor, mai ales în mediul rural. Știau să nu răspundă la apeluri de la numere necunoscute. Recunoșteau mesaje suspecte. Înțelegeau că lucrurile „gratuite” online vin, de cele mai multe ori, cu un preț ascuns.
Și apoi a venit una dintre cele mai surprinzătoare părți.
În fiecare clasă, copiii au povestit despre escrocherii în care părinții sau alți membri ai familiei au fost la un pas să cadă — sau chiar au căzut. O fată a explicat în detaliu falsa escrocherie cu calendarul de Advent Sephora. Alta a vorbit despre escrocheria „votează copilul meu”, care circula la acel moment.
Își aminteau mesajele. Își aminteau emoțiile. Și povesteau totul cu un entuziasm sincer, ca niște mici „turnători”.
Poate părea o veste proastă, dar mie mi s-a părut fascinant. Copiii observă. Și învață din greșelile adulților.
Când am vorbit despre inteligența artificială, curiozitatea a umplut sala. Iar când le-am arătat exemple de imagini și videoclipuri deepfake, mulți copii — din toate grupele de vârstă — au reușit să-și dea seama că ceva nu era în regulă.
Nu toți. Nu de fiecare dată. Dar suficient cât să contrazică ideea că cei mici sunt ușor păcăliți de conținutul generat de AI.
Nu sunt naivi. Sunt curioși. Iar această curiozitate este o oportunitate uriașă, dacă este ghidată corect.
Dacă ar fi un singur mesaj pe care aș vrea să-l rețină părinții din toate acestea, ar fi acesta:
Vorbiți cu copiii despre siguranța online. Încercați să fiți la curent cu ce fac online, cu cine vorbesc și ce jocuri sau platforme folosesc. Nu prin interogatorii. Prin conversații.
Copiii sunt deja online. Navighează deja spații complexe. Minimul pe care îl putem face este să fim alături de ei, să punem întrebări și să ascultăm — înainte ca altcineva să o facă.
Discuțiile funcționează cel mai bine atunci când sunt susținute de instrumentele potrivite — mai ales de unele ușor de folosit și gratuite.
Iată câteva instrumente Bitdefender pe care familiile le pot folosi imediat pentru obiceiuri online mai sigure:
Aceste instrumente îi învață pe copii să se oprească, să verifice și să gândească înainte de a acționa online.
Niciun instrument nu poate înlocui încrederea și comunicarea, dar un control parental bine gândit le poate sprijini pe ambele.
Abonamentele Bitdefender Family includ funcții de control parental care îi ajută pe părinți să:
Folosite corect, aceste instrumente nu spionează — ci ghidează. Și deschid calea către conversații mai bune despre limite și responsabilitate online.
tags
Alina is a history buff passionate about cybersecurity and anything sci-fi, advocating Bitdefender technologies and solutions. She spends most of her time between her two feline friends and traveling.
Toate articolele04 Decembrie 2025
14 Noiembrie 2025