De la jocuri online la manipulare: cum ajung copiii în vizorul grupărilor periculoase

O investigație recentă realizată de ABC News scoate la iveală o formă îngrijorătoare de exploatare online care afectează copiii din Australia. Este vorba despre grupări care folosesc jocuri, rețele sociale și aplicații de mesagerie pentru a manipula, controla și intimida copii.

Aceste grupări pot începe cu o conversație aparent prietenoasă, apoi pot recurge la hărțuire, amenințări și șantaj. În unele cazuri, victimele sunt presate să trimită imagini cu caracter sexual, să se izoleze de familie și prieteni sau să își facă rău.

Riscul nu se limitează la Australia. Persoanele din spatele acestor rețele acționează peste granițe și pot viza copii care au acces la internet, mai ales pe cei care se simt singuri, trec printr-o perioadă dificilă sau caută acceptare și atenție.

Idei principale

• Copiii pot fi abordați în jocuri online, apoi încurajați să continue conversația în aplicații private de chat.
• Întrebările aparent nevinovate pot fi folosite pentru a aduna informații personale și pentru ca amenințările să pară mai credibile.
• Unele victime sunt presate să trimită conținut intim, să își facă rău sau să se izoleze de familie și prieteni.
• Poliția avertizează că unele victime pot fi constrânse să abordeze sau să hărțuiască alți copii.
• Părinții ar trebui să știe ce jocuri, platforme și aplicații de chat folosesc copiii lor, să păstreze dialogul deschis și să folosească controalele parentale ca strat suplimentar de protecție.

Cum se poate transforma o conversație despre un joc în exploatare

În reportajul ABC, o adolescentă identificată drept Emma a povestit că a cunoscut pe cineva pe Roblox, după ce acesta i-a lăudat abilitățile în joc. Apoi a încurajat-o să continue conversația pe Discord, o platformă care permite schimbul de mesaje, apeluri video și fișiere.

„Am cunoscut tipul ăsta… mi-a spus că sunt foarte bună la joc”, a declarat tânăra pentru ABC.

La început, întrebările păreau obișnuite: câți ani are, la ce școală merge și alte detalii personale. Dar conversația a luat rapid o turnură periculoasă. Emma a fost rugată să trimită selfie-uri, apoi imagini mai explicite. Persoana a amenințat-o că va publica materialele dacă nu face ce i se cere.

„Apoi a început să-mi ceară, gen, poze care nu erau în regulă… spunându-mi «dacă nu faci asta, le public»”, a spus ea.

Până atunci, persoana respectivă strânsese suficiente informații pentru a o identifica pe Emma și pe părinții ei, inclusiv datele lor de contact.

Povestea ei arată de ce părinții nu ar trebui să presupună că un copil va recunoaște imediat pericolul. Primul mesaj poate veni de la cineva care pare prietenos, atent sau apropiat ca vârstă. Poate joacă același joc, ascultă aceeași muzică sau pur și simplu oferă atenția de care copilul simte că are nevoie în acel moment.

„Mă făceau să mă simt rău, dar mi-a fost prea frică să le spun părinților. Asta e partea principală. Nu le-am spus niciodată părinților despre nimic din toate acestea”, a explicat Emma.

Ce observă autoritățile

Potrivit ABC, cazul Emmei se numără printre cele 19 sesizări primite de echipa de combatere a criminalității cibernetice a poliției din Australia de Vest în ultimele 18 luni. Cifra se referă la sesizări și nu înseamnă neapărat că toate cazurile sunt legate de același grup.

Poliția avertizează că victimele pot fi presate să își facă rău, să trimită materiale sexuale sau să participe la alte comportamente periculoase. Un tipar deosebit de îngrijorător este că unii copii pot ajunge să fie constrânși să abordeze, să manipuleze sau să hărțuiască alți copii.

Aceste grupări nu funcționează neapărat ca o sectă tradițională, cu un lider unic și membri oficiali. Însă pot folosi metode asemănătoare: creează un sentiment de apartenență, recompensează obediența, fac comportamentele nocive să pară normale și conving victimele că nu pot pleca sau cere ajutor. Pentru un copil, experiența poate deveni rapid înfricoșătoare și izolatoare.

Autoritățile descriu fenomenul drept o amenințare globală în creștere. Centrul Australian pentru Combaterea Exploatării Copiilor, coordonat de Poliția Federală Australiană, arată că infractorii pot aborda copii prin platforme de jocuri, aplicații de social media și forumuri, oferind la început prietenie, atenție sau sentimentul că fac parte dintr-un grup.

Relația poate deveni apoi extrem de controlatoare. Un agresor poate încuraja copilul să treacă pe o aplicație de chat privată, să pună întrebări tot mai personale, să îi ceară să păstreze secrete sau să îl amenințe pentru a-l face să se supună.

În octombrie 2025, Poliția Federală Australiană a anunțat că a identificat 59 de presupuși membri australieni ai unei rețele descentralizate de infracționalitate online asociate cu exploatarea copiilor, criminalitatea cibernetică și violența.

Doxxing și swatting: tactici folosite pentru a speria copiii și a-i reduce la tăcere

Odată ce un agresor are informații personale despre copil, amenințările pot părea mult mai credibile.

Doxxing înseamnă publicarea online a informațiilor personale ale unei persoane, fără acordul acesteia. Acestea pot include numele copilului, numărul de telefon, adresa de acasă, școala sau detalii despre părinți și locurile lor de muncă. Scopul este intimidarea victimei sau încurajarea altora să o hărțuiască.

Swatting este o altă tactică de intimidare. Aceasta presupune raportarea falsă a unei urgențe, astfel încât poliția sau echipajele de intervenție să fie trimise la domiciliul unei persoane.

Un copil care crede că agresorul știe unde locuiește, cine îi sunt părinții sau cum să îi contacteze se poate simți prins într-o capcană. Poate ascunde ce se întâmplă din rușine, frică sau teama că va avea probleme.

De aceea, reacția părinților contează atât de mult. Copiii trebuie să știe că pot cere ajutor chiar dacă au împărtășit ceva personal, au vorbit cu un străin sau au încălcat o regulă stabilită în familie.

Semne de avertizare pe care părinții nu ar trebui să le ignore

Nu există un singur semn care să demonstreze că un copil este vizat. Dar o schimbare bruscă de comportament legată de dispozitive, jocuri sau prieteni online merită observată.

Fiți atenți la aceste schimbări în comportamentul copilului:

• Își ascunde ecranul, închide rapid aplicațiile sau devine neobișnuit de protector cu telefonul, tableta sau computerul său.
• Se retrage din relația cu familia și prietenii, de la școală sau din activitățile care îi făceau de obicei plăcere.
• Pare tulburat, anxios sau furios după ce petrece timp online.
• Devine secretos în legătură cu un anumit joc, o aplicație de chat sau un prieten online.
• Începe brusc să folosească aplicații necunoscute, are mai multe conturi sau participă în grupuri private de chat.
• Primește cadouri inexplicabile, monedă virtuală în joc sau atenție din partea unor străini.
• Pare speriat că cineva va distribui informații sau imagini cu el.
• Vorbește despre a-și face rău, pare că își face rău sau pare copleșit și izolat.

Aceste semne pot avea multe cauze. Scopul nu este să interogați copilul sau să presupuneți ce e mai rău, ci să creați un moment potrivit pentru o conversație calmă.

Ce pot face părinții

Începeți prin a afla unde își petrece copilul timpul online. Rugați-l să vă arate jocurile pe care le joacă, aplicațiile pe care le folosește și cum funcționează mesajele pe acele platforme. Nu trebuie să înțelegeți fiecare funcție. Faptul că vă arătați interesați îi va face mai ușor să vă vorbească atunci când ceva îl îngrijorează.

Stabiliți reguli clare în familie despre conversațiile private, cererile de prietenie și mutarea discuțiilor dintr-o aplicație în alta. Copiii mai mici ar trebui, în general, să interacționeze numai cu persoane pe care le cunosc și offline. Copiii mai mari trebuie să înțeleagă că un prieten online poate fi, totuși, un străin cu intenții malițioase.

Folosiți setările de confidențialitate și controalele parentale pentru a limita mesajele directe, chatul vocal, cererile de prietenie de la necunoscuți și accesul la conținut nepotrivit vârstei. O soluție precum Bitdefender Family Plan îi poate ajuta pe părinți să gestioneze activitatea online a copiilor, să stabilească limite sănătoase și să adauge protecție pe dispozitivele întregii familii. O soluție de securitate ar trebui să susțină conversațiile regulate, nu să le înlocuiască.

Cel mai important, spuneți-i copilului clar: dacă cineva îi cere poze, îl amenință, îi cere să păstreze secrete, îl presează să treacă pe altă aplicație sau îl face să se simtă în nesiguranță, poate veni la voi. Nu va fi învinovățit și veți rezolva situația împreună.

Dacă bănuiți că un copil este vizat de asemenea grupări

• Rămâneți calmi. Mulțumiți-i că v-a spus și asigurați-l că nu este în vină.
• Salvați, dacă este posibil, numele de utilizator, mesajele, linkurile și capturile de ecran, dar nu distribuiți și nu redirecționați materiale nocive.
• Blocați și raportați contul pe platforma relevantă.
• Raportați suspiciunea de exploatare a copilului autorităților sau serviciului relevant de protecție a copilului.
• Dacă există un risc imediat ca acesta să își facă rău sau să fie în pericol, contactați imediat serviciile de urgență.

Întrebări frecvente

Care sunt semnele că un copil ar putea fi abordat sau manipulat online?

Un copil poate deveni neobișnuit de secretos în privința telefonului, jocurilor sau prietenilor online, poate ascunde repede ecranul, se poate retrage din relația cu familia și prietenii sau poate părea tulburat după ce intră online. Poate părea speriat de notificări, poate folosi aplicații noi fără să explice de ce sau se poate teme că cineva va distribui informații private despre el.

Aceste semne nu înseamnă întotdeauna că este manipulat sau exploatat, dar reprezintă un motiv bun pentru a începe o conversație calmă și susținătoare.

Pot fi copiii vizați prin jocurile online?

Da. Jocurile online pot fi spații sociale plăcute, însă funcțiile de chat și mesagerie permit și străinilor să contacteze copii. Un agresor poate începe cu o conversație prietenoasă despre joc, apoi poate încuraja copilul să treacă într-o altă aplicație sau într-un chat privat. Învățați copiii să nu ofere informații personale, fotografii, numele școlii, adresa sau datele de contact persoanelor pe care le cunosc doar online.

Ce ar trebui să fac dacă cineva îmi amenință sau șantajează copilul online?

Rămâneți calmi și asigurați-vă copilul că nu este în vină. Salvați numele de utilizator, mesajele, linkurile și capturile de ecran, dar nu distribuiți și nu redirecționați materiale nocive. Blocați și raportați contul pe platformă, apoi raportați suspiciunea de exploatare autorităților sau serviciului potrivit de protecție a copilului. Dacă copilul riscă să își facă rău sau se află în pericol fizic imediat, contactați serviciile de urgență.

Ce este doxxing-ul?

Doxxing-ul apare atunci când cineva distribuie online informațiile private ale altei persoane fără permisiune. Acestea pot include numele complet, adresa, școala, numărul de telefon sau informații despre familie. Este folosit adesea pentru a intimida o persoană sau pentru a încuraja alte persoane să o hărțuiască.