Cum să calmezi crizele de furie ale copilului fără ecrane, potrivit unui psiholog

Crize de furie, plictiseală, frustrare, lacrimi. Orice părinte știe că, uneori, să-i dai copilului un telefon sau o tabletă pare cea mai rapidă metodă de a-l liniști. Și, de cele mai multe ori, funcționează.

Dar ce se întâmplă atunci când aceasta devine soluția la care apelăm de fiecare dată?

Am discutat cu psihologul clinician și psihoterapeutul cognitiv-comportamental Anca Ivu despre motivele pentru care ecranele sunt atât de eficiente în oprirea crizelor de furie, despre ce se intimpla cu copiii când ajung să se bazeze pe ele pentru a-și regla emoțiile și despre ce pot face părinții în schimb.

Idei principale:

• Folosirea ecranelor pentru a opri fiecare criză de furie poate îngreuna dezvoltarea capacității copilului de a-și regla emoțiile.
• Plictiseala, frustrarea și dezamăgirea sunt părți firești ale copilăriei și ale dezvoltării.
• Părinții nu trebuie să oprească imediat fiecare plâns. Copiii au nevoie și să fie sprijiniți atunci când trec prin emoții dificile.
• Copiii au nevoie de timp, consecvență și exercițiu pentru a învăța să se liniștească singuri.
• Există multe modalități prin care poți ajuta un copil să treacă printr-o criză fără să apelezi la un ecran.

De ce folosirea ecranelor pentru a opri crizele de furie poate deveni o problemă

Copiii nu se nasc știind cum să gestioneze dezamăgirea, plictiseala, frustrarea sau furia. Capacitatea de reglare emoțională se dezvoltă în timp, iar copiii învață să-și gestioneze emoțiile dificile trecând prin ele cu sprijinul unui adult în care au încredere.

După cum explică psihologul clinician Anca Ivu, ecranele pot părea o metodă foarte eficientă de a liniști copiii deoarece le redirecționează rapid atenția și reduc intensitatea emoțiilor care îi copleșesc.

„Atunci când un copil este complet copleșit de emoție, redirecționarea temporară a atenției îl poate ajuta să-și reducă nivelul de disconfort și îi poate oferi sistemului nervos șansa de a se liniști. Însă, după ce copilul s-a calmat, emoția trebuie în continuare recunoscută și înțeleasă. Problema nu este distragerea ocazională a atenției. Problema apare atunci când distragerea devine principala modalitate prin care copilul face față oricărui sentiment neplăcut.”

Cercetările din psihologia dezvoltării și neuroștiințe susțin această abordare. Copiilor mici le este mult mai greu să-și controleze impulsurile sau să-și regleze emoțiile atunci când sunt foarte agitați. Mai întâi au nevoie de sprijinul unui adult calm, care să-i ajute să se simtă în siguranță, înainte de a putea începe să învețe cum să-și gestioneze singuri emoțiile.

Dacă însă un copil primește un ecran de fiecare dată când se plictisește, este frustrat, dezamăgit sau supărat, poate ajunge treptat să asocieze orice disconfort emoțional cu nevoia de a scăpa imediat de el. În loc să învețe să tolereze emoțiile dificile și să descopere alte modalități de a le gestiona, învață că orice stare neplăcută trebuie evitată sau înlăturată prin distragerea atenției.

În timp, copilului îi poate fi mai greu să accepte să aștepte, să se plictisească, să fie frustrat sau să audă „nu”. Ecranele nu sunt dăunătoare în sine, iar folosirea lor ocazională pentru a ajuta copilul într-un moment deosebit de dificil nu reprezintă problema. Riscul apare atunci când ecranul devine răspunsul automat la orice emoție dificilă, în loc să fie doar unul dintre instrumentele pe care părinții le folosesc pentru a sprijini reglarea emoțională.

Uneori, cel mai greu este să-ți gestionezi propriile emoții

Una dintre cele mai importante abilități pe care le putem dezvolta ca părinți este aceea de a putea rămâne alături de copil și de emoțiile lui, fără să încercăm să le facem să dispară imediat.

„Capacitatea de a rămâne alături de emoțiile copilului fără să încerci să le elimini imediat este o abilitate care se dezvoltă în timp. Pentru majoritatea părinților, nu vine de la sine. De multe ori, impulsul de a spune «da» sau de a-i da copilului un ecran nu are legătură doar cu suferința copilului, ci și cu propriile sentimente ale părintelui: tensiune, vinovăție, disconfort sau pur și simplu dorința ca situația să se termine. Chiar și o scurtă pauză înainte de a reacționa îi oferă părintelui șansa de a alege cum răspunde, în loc să acționeze din impuls”, spune Anca Ivu.

Să înveți să tolerezi emoțiile dificile ale copilului nu înseamnă să le ignori. Înseamnă să înțelegi că frustrarea, dezamăgirea și tristețea sunt părți firești ale copilăriei și să rămâi calm, prezent și disponibil, în loc să încerci imediat să faci aceste emoții să dispară.

Acest lucru este important pentru că cei mici nu învață singuri să-și regleze emoțiile. La început, o fac prin co-reglare, adică sunt liniștiți, în mod repetat, cu ajutorul unui adult calm și disponibil emoțional. În timp, aceste experiențe pun bazele capacității copilului de a se autoregla.

După cum explică psihiatrul Daniel Siegel și expertul în parenting Tina Payne Bryson, copiii „împrumută” calmul adultului înainte de a fi capabili să și-l găsească singuri. Aceeași idee se regăsește și în cercetările psihologului Ruth Feldman, care arată că reglarea emoțională se dezvoltă prin interacțiuni repetate și bazate pe sprijin cu persoanele care îngrijesc copilul.

Cum să calmezi o criză de furie fără să folosești un ecran

Ce funcționează la începutul unui moment de frustrare s-ar putea să nu mai funcționeze atunci când copilul este deja în mijlocul unei crize puternice. Cu cât este mai copleșit, cu atât îi este mai greu să proceseze explicații sau să găsească soluții. De aceea, primul obiectiv este să-l ajuți să se simtă suficient de în siguranță pentru ca sistemul său nervos să înceapă să se calmeze.

După cum explică Anca Ivu, copiii învață reglarea emoțională mai întâi prin co-reglare. Înainte să se poată liniști singuri, au nevoie de experiențe repetate în care un adult suficient de calm îi ajută să-și regleze emoțiile.

Începe prin a rămâne aproape și prin a-i arăta copilului că ești acolo. Fraze simple precum „Sunt aici cu tine”, „Ești în siguranță” sau „Știu că îți este foarte greu acum” pot fi mult mai eficiente decât încercarea de a-i explica sau demonstra ceva.

Validează emoția fără să schimbi limita stabilită. Poți spune: „Știu că ești supărat pentru că voiai să te mai uiți la desene” sau „Înțeleg că ești furios pentru că trebuie să închidem televizorul. Știu că e greu.” Să validezi emoția nu înseamnă să cedezi. Înseamnă să-i arăți copilului că ceea ce simte are sens, chiar dacă regula rămâne aceeași.

Dacă este complet copleșit, încearcă mai întâi să reduci intensitatea emoției, înainte de a încerca să-i explici ceva. În funcție de situație, puteți merge într-un loc mai liniștit, îi poți oferi o îmbrățișare dacă și-o dorește sau îi poți redirecționa pentru scurt timp atenția, până când se calmează suficient pentru a putea comunica din nou.

După ce copilul s-a liniștit, puteți vorbi despre ce s-a întâmplat. Întreabă-l ce s-a întâmplat, ajută-l să pună un nume emoției și gândiți-vă împreună ce l-ar putea ajuta data viitoare. Copiii mai mici răspund adesea foarte bine la joc. De exemplu, puteți să vă imaginați că furia este un musafir, să o desenați sau să inventați un supererou care știe cum să o liniștească. Atunci când transformăm emoțiile în povești, ele pot deveni mai puțin înfricoșătoare și mai ușor de înțeles.

Puteți exersa împreună și tehnici simple de calmare: respirații lente, făcut baloane de săpun, suflatul imaginar în lumânările de pe tort sau așezarea jucăriei de pluș preferate pe burtica copilului, urmărind cum se ridică și coboară ușor cu fiecare respirație. Atunci când exercițiile de calmare sunt transformate în joacă, copiii sunt mult mai dispuși să le folosească.

Scopul nu este să „câștigi” confruntarea. Scopul este să-ți ajuți copilul să se simtă suficient de în siguranță încât să-și recapete controlul asupra emoțiilor. În timp, relația cu tine devine unul dintre cele mai importante instrumente prin care învață să-și regleze emoțiile.

Ce să faci și ce să eviți în timpul unei crize de furie a copilului

Acest articol este susținut de Bitdefender Family Plans, care îi ajută pe părinți să creeze un mediu digital mai sigur și mai sănătos pentru copii. Pe lângă funcțiile de Control Parental, care îi ajută pe părinți să stabilească obiceiuri consecvente privind timpul petrecut în fața ecranelor, Bitdefender protejează întreaga familie împotriva înșelătoriilor, atacurilor de phishing, aplicațiilor periculoase, furtului de identitate și altor amenințări online.

Pentru că, deși nicio tehnologie nu poate înlocui conversațiile calme și sprijinul părinților, instrumentele potrivite pot face viața digitală a familiei puțin mai sigură.

Află mai multe despre cum îți poți proteja familia, aici.

Întrebări frecvente

Este rău să folosesc ecranele pentru a opri crizele de furie ale copilului?

Nu neapărat. Problema nu este că îi dai copilului un ecran din când în când pentru a-l ajuta să treacă printr-un moment deosebit de dificil. Problema apare atunci când ecranele devin răspunsul automat la orice emoție neplăcută. Dacă un copil se bazează mereu pe distragerea atenției pentru a se liniști, are mai puține ocazii să învețe cum să facă față frustrării, dezamăgirii, plictiselii și altor emoții dificile, cu sprijinul unui adult în care are încredere.

Care este cea mai bună metodă de a calma o criză de furie fără ecrane?

Păstrează-ți calmul, asigură-te că cel mic este în siguranță și recunoaște-i emoțiile fără să schimbi limita pe care ai stabilit-o. În funcție de cât de copleșit este, puteți merge într-un loc mai liniștit, îi poți oferi o îmbrățișare dacă și-o dorește sau puteți încerca exerciții simple de respirație. După ce se calmează, discutați despre ce s-a întâmplat și ajută-l să-și înțeleagă emoțiile.

De ce au copiii crize de furie?

Crizele apar pentru că cei mici încă învață să gestioneze emoțiile puternice. Pot fi frustrați, obosiți, flămânzi, suprastimulați, dezamăgiți sau le poate fi greu să accepte o limită. De multe ori, o criză este semnul că sistemul lor emoțional este copleșit, nu că încearcă intenționat să se poarte urât.

Este în regulă să las copilul să plângă în timpul unei crize?

Da. Plânsul în sine nu îi face rău și nu fiecare lacrimă trebuie oprită imediat. Cel mai important este ca cel mic să aibă alături un adult calm și disponibil, care să-l ajute să se simtă în siguranță în timp ce trece prin emoția respectivă.

Ar trebui să-mi ignor copilul în timpul unei crize?

Nu. În timpul unei crize, copilul are nevoie de un adult calm și disponibil emoțional. Nu trebuie să oprești imediat plânsul, dar faptul că rămâi în apropiere și îi oferi siguranță îl ajută să treacă prin emoțiile care îl copleșesc.

Ar trebui să-mi îmbrățișez copilul în timpul unei crize?

Depinde de copil. Pentru unii copii, contactul fizic este liniștitor, în timp ce alții au nevoie de mai mult spațiu. Oferă-i o îmbrățișare sau o atingere blândă dacă și-o dorește, dar nu forța contactul fizic dacă îl refuză.

Ce ar trebui să evite părinții în timpul unei crize de furie?

Evită explicațiile lungi, întrebările repetate, țipetele, amenințările, sarcasmul sau schimbarea regulilor doar pentru a opri plânsul. Astfel de reacții pot îngreuna procesul prin care copilul învață să-și regleze emoțiile într-un mod sănătos.

La ce vârstă dispar crizele de furie?

Crizele sunt frecvente mai ales între 1 și 4 ani, perioadă în care copiii încă își dezvoltă limbajul și capacitatea de reglare emoțională. Pe măsură ce cresc și învață să comunice și să gestioneze mai bine emoțiile, crizele tind să devină mai rare. Totuși, și copiii mai mari pot avea izbucniri emoționale atunci când sunt copleșiți.

Folosirea ecranelor în timpul crizelor poate afecta dezvoltarea emoțională a copilului?

Dacă se întâmplă ocazional, este puțin probabil să-i facă rău. Însă folosirea constantă a ecranelor pentru gestionarea oricărei emoții dificile îi poate oferi copilului mai puține ocazii de a exersa cum să facă față frustrării, dezamăgirii, plictiselii și altor stări neplăcute.

Cum pot părinții să-și păstreze calmul în timpul unei crize a copilului?

Începe prin a-ți regla propriile emoții. Respiră lent, fă o scurtă pauză înainte să reacționezi, vorbește calm și amintește-ți că, în acel moment, copilului îi este greu să-și gestioneze emoțiile. Copiii învață treptat să se autoregleze prin experiențe repetate în care un adult calm îi ajută să se liniștească.